Stilul de atașament anxios-preocupat

Aștepți permanent un mesaj de la partener și nu-ți găsești locul?

Stilul de atașament anxios-preocupat

Tipul anxios nu este un diagnostic și nici o sentință. Este un tipar stabil care s-a format cu mult înainte de relațiile tale actuale și care încearcă să te apere în singurul fel pe care îl cunoaște. Dacă te recunoști în majoritatea punctelor de mai jos, nu este motiv de autocritică, ci o hartă clară: se vede unde doare și unde să îndrepți munca. Mulți anxioși ajung, după ani de muncă cu un terapeut bun, la starea de siguranță câștigată.

Ești tu?

În primele ore de tăcere a partenerului, inima începe să-ți bată mai repede, iar gândurile alunecă spre cele mai rele scenarii
Verifici regulat dacă partenerul a fost online, dacă a citit mesajul, dacă a dat un like undeva
Lângă partener ești mai liniștit decât în orice altă situație și ți-e frică să pierzi asta
Îți este greu să te bucuri de succesele lui independente - undeva înăuntru se aude 'o să mă depășească și o să plece'
Simți bine emoțiile partenerului și uneori observi mai devreme decât el că ceva nu este în regulă
După o ceartă mică nu te poți liniști până nu te asiguri că relația nu este în pericol
Există episoade în care faci o scenă, înțelegi pe loc că amplifici conflictul, dar nu te poți opri
Despărțirile le treci greu și mult timp, uneori revii la fantezii despre fostul partener după ani

Steaguri roșii

Tipul anxios în sine nu este o patologie. Dar dacă anxietatea se transformă în control non-stop al partenerului, în simptome fizice (insomnie, scădere în greutate, atacuri de panică), în furie și agresivitate la respingere, în incapacitatea de a munci și a avea grijă de tine, sau în gânduri 'nu pot trăi dacă pleacă' - aceasta depășește cadrul atașamentului și se intersectează cu tulburările de personalitate și anxioase. În acest caz, munca cu un specialist nu este o 'încercare', ci o prioritate.

Mituri și realitate

Mit

Anxioșii sunt manipulatori și egoiști

Realitate

Nu. În spatele comportamentului anxios stă o frică reală de pierdere, nu dorința de a controla partenerul. Manipularea este o alegere conștientă, anxietatea este o reacție automată a psihicului.

Mit

Tipul anxios înseamnă doar 'a iubi prea tare'

Realitate

Iubirea și anxietatea sunt lucruri diferite. Poți iubi foarte profund fără să fii dependent. Ceea ce numim 'iubire prea mare' este adesea frica de a rămâne fără partener.

Mit

Dacă partenerul confirmă des iubirea, anxietatea va dispărea

Realitate

Confirmările funcționează o oră sau o zi, apoi anxietatea revine. Schimbarea reală vine din interior: prin conștientizare, pauză și rescrierea treptată a modelului intern.

Mit

Anxiosul trebuie să fie permanent într-o relație, altfel se prăbușește

Realitate

O perioadă de singurătate trăită conștient poate fi mai vindecătoare decât orice relație nouă. Important este să o folosești pentru muncă cu sine, nu pentru o căutare nesfârșită de înlocuitor.

Mit

Anxiosul și sigurul nu se potrivesc - este plictisitor

Realitate

Dimpotrivă. Un partener sigur este cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui anxios. Plictiseala apare doar când anxiosul confundă liniștea cu răceala.

Semne ascunse ale tipului anxios

  • Te neliniștești puternic când partenerul este bolnav și totodată ești supărat pe el
  • Reții cuvintele lui jignitoare ani la rând și le poți reaminti într-o ceartă nouă
  • Faci adesea 'teste': nu scrii intenționat primul ca să vezi dacă scrie el
  • În singurătate, după despărțire, simți nu tristețe ci un gol insuportabil, ca și cum ar fi dispărut o parte din tine
  • În relație îți pierzi rapid interesul pentru hobby-uri și pentru oamenii care erau înainte

Rădăcinile atașamentului securizant

Rana de bază a tipului anxios

La baza atașamentului anxios stă aproape întotdeauna experiența unui adult imprevizibil. Nu neapărat o mamă rea sau un tată dur. Mai des este o femeie obosită care uneori îmbrățișa și se juca, iar uneori izbucnea sau se cufunda în propria suferință. Copilul nu vedea regularitățile și se obișnuia cu gândul 'uneori sunt iubit, uneori nu, și niciodată nu știu ce va urma'. De aici vigilența cronică și nevoia de a controla legătura. Frecvent apare și experiența unei respingeri timpurii: divorțul părinților, spitalizări lungi, emigrare, boala unui adult apropiat.

Dacă tiparul tău anxios îți afectează munca, distruge relațiile sau este însoțit de atacuri de panică și gânduri obsesive, este un motiv serios să mergi la psihoterapeut. EFT, terapia schemelor și AEDP arată rezultate foarte bune tocmai cu atașamentul anxios.

Test rapid: este tipul tău?

  1. Partenerul a plecat un weekend cu prietenii fără tine. Ce simți?

    Îmi văd liniștit de treburile mele și mă bucur pentru el
    Mă lupt cu anxietatea și vreau să verific ce face
  2. Partenerul s-a răcit vizibil de câteva zile

    Aștept calm să-i treacă, fără concluzii
    Caut urgent o discuție pentru a verifica dacă nu m-a uitat
  3. Cunoști pe cineva nou care îți place

    Îl cunosc treptat, fără planuri îndepărtate
    Într-o săptămână fantazez deja despre o viață împreună și mi-e frică să-l pierd

Dacă ai ales mai ales B: Dacă ai ales B la majoritatea întrebărilor, stilul tău de atașament este probabil anxios sau apropiat. Sistemul tău de atașament funcționează la turații înalte. Vestea bună este că poate fi recalibrat.

Rezultat mixt: Dacă răspunsurile sunt mixte, ai un tipar anxios care se activează doar în anumite situații. Treci testul ECR-R complet pentru a vedea profilul cu precizie.

PrismaTest

Conținut pregătit de echipa PrismaTest pe baza teoriei atașamentului formulate de Bowlby și Ainsworth și a metodologiei ECR-R de Fraley, Waller și Brennan (2000). Toate recomandările se bazează pe cercetări clinice contemporane (Mikulincer & Shaver, 2007) și pe peste 1000 de studii publicate despre atașamentul la adulți.