Kantianism
8 semne că tratați oamenii în mod kantian
8 semne că tratați oamenii în mod kantian
Un kantian nu se vede întotdeauna după cuvinte mari despre morală. Mai des îl trădează felul în care se poartă când poate câștiga pe seama altcuiva și nimeni nu va observa. Această pagină ajută să deosebiți principiile sănătoase de rigiditatea rece, frica de greșeală și nevoia de a avea mereu dreptate.
Autoevaluare
- Încercați să nu promiteți ceea ce nu sunteți gata să faceți.
- Vă este neplăcut să convingeți pe cineva ascunzând o parte importantă a informației.
- Respectați refuzul, chiar dacă vă strică planurile.
- Folosiți rar slăbiciunea altcuiva ca argument într-o ceartă.
- Preferați disconfortul cinstit unei manipulări elegante.
- Verificați decizia cu întrebarea: pot explica asta deschis?
- Pentru dumneavoastră contează ca omul să fie de acord liber, nu sub presiune.
Kantianismul sănătos protejează demnitatea umană. Excesul începe acolo unde principiul devine judecată rece: omul nu mai vede circumstanțele, nu iartă greșelile și cere onestitate perfectă de la toți, inclusiv de la cei care sunt în frică sau durere.
Mituri și realitate
Kantianul moralizează mereu.
De cele mai multe ori, pur și simplu nu vrea să folosească oamenii. Nu are nevoie de o lecție ca să aleagă un pas cinstit.
Principiile încurcă afacerile.
În relațiile lungi ele reduc conflictele ascunse, riscul juridic și pierderea încrederii.
Kantianismul face omul naiv.
Naivitatea crede cuvintele fără verificare. Kantianismul verifică propriile acțiuni și respectă libertatea celuilalt.
Regulile sunt mai importante decât oamenii.
În centru este tocmai omul. Regula există pentru a proteja demnitatea, nu pentru a pedepsi persoane vii.
Un asemenea om nu poate fi flexibil.
Flexibilitatea este posibilă în metode. Inacceptabil este doar să transformi omul în mijloc și să justifici asta prin câștig.
Semne mai puțin evidente ale kantianismului
Reveniți la conversație dacă înțelegeți că omul a fost de acord fără informații complete.
Nu vă plac tehnicile de vânzare care se joacă cu frica, rușinea sau urgența.
Puteți spune nu fără să umiliți sau să devalorizați persoana.
Observați când un grup râde de cineva ca de un obiect.
Preferati acorduri transparente, chiar dacă iau mai mult timp.
Ce poate rupe această trăsătură
Kantianismul slăbește adesea după experiențe în care onestitatea a fost pedepsită, iar manipularea recompensată. Omul poate decide: dacă principiile sunt periculoase, mai bine joc ca toți ceilalți. Uneori apare excesul opus: după trădare se formează o armură morală dură, în care orice greșeală a altuia pare amenințare. Refacerea începe prin diferențiere: a proteja demnitatea oamenilor nu înseamnă a tolera exploatarea și nu înseamnă a pedepsi pe toți pentru înșelătoria cuiva.
Dacă tema onestității, vinovăției sau trădării provoacă anxietate puternică, verificări obsesive sau imposibilitatea de a avea încredere, merită discutată cu un specialist.
Mini autoverificare
1. Puteți câștiga dacă omiteți un detaliu important. Ce vă este mai apropiat?
A.Dacă formal este legal, este în regulă.B.Voi explica detaliul ca persoana să aleagă conștient.2. Persoana a spus nu, deși aveți mare nevoie de acordul ei. Ce este mai apropiat?
A.Voi încerca să presez prin vină sau urgență.B.Voi accepta refuzul și voi căuta altă cale.3. Echipa râde de greșeala unui participant mai slab. Ce este mai apropiat?
A.Voi tăcea ca să nu stric atmosfera.B.Voi opri devalorizarea sau voi redirecționa discuția cu respect.
Dacă alegeți mai des B, aveți o atitudine kantiană clară: vedeți oamenii ca subiecți, nu ca mijloace comode. Aveți grijă doar ca principiul să nu devină rigiditate rece.
Răspunsurile mixte sunt normale. Kantianismul nu cere perfecțiune: crește prin alegeri cinstite mici, mai ales când câștigul împinge spre scurtături.